Despre carte: 1939 / Callaghan s-a trezit și a rămas lung cu ochii deschiși, privind umbrele de pe tavan aruncate de cărbunii mocniți din șemineul îi era gura uscată, limba părea umflată și aspră. Ploaia bătea pe geamurile de sticlă. Se uită la ceas. Era deja opt, Callaghan se ridică și se îndreptă spre baie când sună telefonul. Ridicând telefonul, recunoscu vocea lui Effie Thompson și răspunse sumbru.